Dacia şi Scito-dacii în Biblie V.T.-Ieremia în Chedar la Vezinas Comosicus

627-580 perioada robiei babibloniene

619-550 Prima deportare a dacilor în Bactria robia babiloniană

Ieremia în Chedar la  Vezinas Comosicus

י כִּי עִבְרוּ אִיֵּי כִתִּיִּים, וּרְאוּ, וְקֵדָר שִׁלְחוּ וְהִתְבּוֹנְנוּ, מְאֹד; וּרְאוּ, הֵן הָיְתָה כָּזֹאת.

Ier 2:10 Treceţi în ostroavele Chitim, şi priviţi! Trimeteţi la Chedar, uitaţi-vă bine, şi vedeţi dacă s’a întîmplat acolo aşa ceva:

לְקֵדָר וּלְמַמְלְכוֹת חָצוֹר, אֲשֶׁר הִכָּה נבוכדראצור (נְבוּכַדְרֶאצַּר) כח מֶלֶךְ-בָּבֶל--כֹּה, אָמַר יְהוָה: קוּמוּ עֲלוּ אֶל-קֵדָר, וְשָׁדְדוּ אֶת-בְּנֵי-קֶדֶם.
Ier 49:28 Asupra Chedarului şi împărăţiilor Haţorului, pe cari le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului.
Aşa vorbeşte Domnul: "Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului, şi nimiciţi pe fiii Răsăritului!

593-570 î.e.n 596 Regele Derzales Viperex I rege a unui regat unificat dacic înaintea lui Burebista

Ezechiel în Chedar

כא עֲרַב וְכָל-נְשִׂיאֵי קֵדָר, הֵמָּה סֹחֲרֵי יָדֵךְ; בְּכָרִים וְאֵילִם וְעַתּוּדִים, בָּם סֹחֲרָיִךְ.
Ezec 27:21 Arabia şi toţi prinţii Chedarului erau negustorii tăi, şi-ţi aduceau miei, berbeci şi ţapi.

Comerţul Israelian era masiv axat pe relaţiile cu Derzalim (dacii) din Chedar şi Şeicii Arabiei. Ceea ce corespunde cu scrierile lui Herodot care spune

“Herodot spune că dacii exporatu în Egipt într-un an atât grâu cât toată Alexandria într-un ketun şi Libia la un loc.”

Referinţă

Relaţiile Daciei cu orientul sânt mai adânci decât acceptă mulţi dacologi.Atât de strânsă încât derzalimii din Chedar şi Hetiţii au fost acuzaţi de chiar Dumnezeu că au luat-o razna în cadenţă simetrică cu naţiunea Israel prin expresia “Fiindcă sau înhăitat cu tine!”

Descrierea geografică şi entică a Chedarului Spaţiul dacic

Isa 42:11 יא יִשְׂאוּ מִדְבָּר וְעָרָיו, חֲצֵרִים תֵּשֵׁב קֵדָר; יָרֹנּוּ יֹשְׁבֵי סֶלַע, מֵרֹאשׁ הָרִים יִצְוָחוּ.

Isa 42:11 Pustia şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar, să-şi înalţe glasul,toşi ceii ce locuiesc în pădurile adânci ! Locuitorii stîncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vîrful munţilor!

Isa 42:22 כב וְהוּא, עַם-בָּזוּז וְשָׁסוּי, הָפֵחַ בַּחוּרִים כֻּלָּם, וּבְבָתֵּי כְלָאִים הָחְבָּאוּ; הָיוּ לָבַז וְאֵין מַצִּיל, מְשִׁסָּה וְאֵין-אֹמֵר הָשַׁב.

Isa 42:22 Şi totuş poporul acesta al Chedarului este un popor prădat şi jăfuit zilnic! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri, şi înfundaţi în temniţe. Sînt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: «Dă înapoi!»

Eliberarea dacilor din robia Marcomanilor şi a Perşilor 514 î.e.n.) Eliberarea din robia persană Întemeierea statului dac unificat antic(Înainte de Burebista)

Din nefericire rudele apropiate ale  dacilor, tracii şi marcomanii sau aliat cu Regele Darius  fapt pomenit, atacând  pe Regele dac  Tere I şi Zepex    geţi odrişi .Robia a durat până la Dromichete care  la înfrânt pe Lisimach Generalul şi Regele Macedo-trac. În timpul lui   dacii şi sciţii au ajuns în robia persană şi marcomană  robi la fraţii lor.Într-o robie cruntă şi fără milă timp de  40 de ani. În a doua campanile Dromichete la învins pe Lisimah şi  apoi pe ultimele  rezistenţe  persane din Pontul Euxin. Mai târziu   în zonă sa întemeiat Regatul Odris    ca regat daco-scit  clar  identificat . Mai târziu  unele triburi dacice şi scitice sau răfuit între ele şi  şi-au “plătit poliţe”  faţă de cei care  nu sau răsculat  sau n-au susţinut rezistenţa daco-scită  anti-persană . Sau cei care  se purtaseră  pre bine şi prea “prietenos” cu tracii şi marcomanii care îi   ţinuseră captivi 40 de ani în robie. Dar acest aspect de răfuielei interioare  în uniunea tribal a statului dac unificat de Sarmis nu-l vom discuta în această carte.  Subiectul fiind  menţionarea clară a  daco-sciţilor în Biblie.iar aacestă notă istorică vine să lămurească  scepticii sau pe cei neîncrezători. Aducând citate  şi din Herodot “Histoia” şi Polyainos, Stratagemata, VII, 38. Aici apare confuzia.  Pentru mulţi este de  neînţeles de ce după eliberare  daco-sciţii sau  răfuit între ei. Explicabil ,anumite triburi şi clanuri  precum  odrişii  sau remarcat în luptele  anti-persane şi anti-tracice.Dar anumite trupe   mai fricoase   sau purtat  prietenos  chiar  rubedenic   cu rudeniile lor tracii care erau şi stăpânii lor.Aceştia  trăgeau nădejdea că  acea origine  sanguină comună de neam  şi ethos  să-I îmbubeze pe traci şi pe marcaomani. Aceste  triburi  daco-scitice au  fost observate în comportament şi luate “ la ochi” de    fraţii lor  daco-sciţi din  triburile rebele  care formau REZISTENŢA ACTIVĂ. În această perioadă  foarte mulţi daci şi sciţi au ajuns în Persia (Iran) colegi de gtteo cu  aliaţii lor,evreii.

CONFLICTUL DINTRE GETI ŞI DARIUS (514 î.e.n.)

Pentru războiul împotriva sciţilor au fost concentrate forţe uriaşe - Herodot le evaluează la 700.000 de luptători şi 600 de corăbii. După trecerea pedestrimii şi cavaleriei pe ţărmul european al Hellespontului, flota a primit ordin să se îndrepte spre gurile Dunării şi să pătrundă în amonte pe fluviu până la un loc potrivit unde trebuia să construiască un pod destinat forţelor terestre care, între timp, urmau să înainteze prin zona tracă spre nord. Podul fusese întins "cale de două zile" în susul fluviului, de la mare, acolo "unde se răsfiră gurile Istrului" (Herodot, IV, 89) - undeva între oraşele de azi Tulcea şi Isaccea (jud. Tulcea). Marşul forţelor terestre persane s-a desfăşurat pe un itinerar care, în linii generale, a urmat linia ţărmului vestic al Mării Negre, neabătându-se mult spre interiorul peninsulei. Nici coloniile greceşti, nici triburile trace nu s-au ridicat împotriva forţei de invazie persane.
        Singura rezistenţă de care s-a izbit Darius în înaintarea lui a venit din partea geţilor. atitudinea neamurilor tracilor de sud - care "i s-au închinat lui Darius fără nici un fel de împotrivire" (Herodot, IV, 93)Tracii  şi Marcomanii  şi-au câtigat în schimbul suveranităţii cedate paşnic, vasalitatea rangurile şi dreptul de a ţine   40 de ani captive pe fraţii lor geţii şi sciţii  istrioţi  din Misia  Danubiană şi Sciţia Minor.

scria Herodot - "este cu neputinţă să le scape cineva când vine cu oaste împotriva lor, şi nimănui nu-i stă în putere să dea de ei dacă ei înşişi nu vor să se arate. Căci sciţii n-au nici cetăţi, nici ziduri întărite ci toţi îşi poartă casa cu ei şi sunt arcaşi călări, trăind nu din arat, ci din creşterea vitelor şi locuiesc în căruţe; cum să nu fie ei de nebiruit şi cu neputinţă să te apropii de ei? Precum evreii din Sinai" (Herodot, IV, 46).
        Lipsa de provizii şi privaţiunile de tot felul l-au determinat pe Darius să ordone retragerea. Aceasta s-a efectuat pe un itinerar nu mult diferit de cel urmat în prima parte a războiului, armata persană fiind adeseori hărţuită de sciţi.
        Consecinţele războiului din anul 514 î.e.n. au fost complexe. Pe de o parte, puterea scitică a rămas intactă şi, deşi nu s-a mai revărsat spre vest, s-a dovedit în continuare capabilă de periculoase incursiuni în zona litoralului vest-pontic, până în Peninsula Balcanică. Datorită rezistenţei geto-dacilor, acţiunilor de împotrivire ale sciţilor şi înfrângerilor înregistrate de perşi în alte zone, trupele expediţionare nu au reuşit să-şi stabilească autoritatea la nord de Dunăre. Mai mult, probabil şi ca o consecinţă a zdruncinării prestigiului Imperiului persan, Darius a avut ulterior de înfruntat puternicele frământări, transformate într-o răscoală, ale cetăţilor greceşti din Asia Mică.     Sclavi evrei  trimişi  de Ada prinţesa evreică soţia lui Darius  şi mai târziu de legendara regină Estera    ,trupe de commando ,mercenari  trăiţi doar în lupte  câncene şi campanii militare.Iau ajutat  pe scito-daci să se elebereze în al 40-le an. Şi grecii odată cu ei. În scimb tracii şi marcomanii  aliaţii şi Vasalii Persiei au devenit sclavi  şi “NATIONEM INFERIORI NONGRATA”  Naţie inferioră   şi nedorită . Acţiunele unificate ale unor   commando-uri     din armata persană  alcătuită din popoare ocupate  precum  evreii, arabii,frigienii ,ciliciaenii  şi troienii;şi  rezistenţa geto-dacilor şi a sciţilor  au dat naştere unui val de răscoale  în toată Asia Mică şi Mediterana(Marea Egee).

Imperiul ahemenid şi Elada - cunoscute sub denumirea de războaiele medice - a fost inaugurată de puternica expediţie terestră şi navală pusă sub comanda generalului Mardonios, ginerele regelui Darius I, care în anul 494 î.e.n. a fost dirijată de-a lungul litoralului tracic al Mării Egee împotriva polisurilor continentale. Desfăşurate cu intermitenţă pe uscat şi pe mare, până la 449 î.e.n., războaiele medice au fost jalonate de bătălii cu rezonanţă în istoria lumii antice: Marathon (490 î.e.n.), Thermopyle şi Salamina (480 î.e.n.), Plateea şi Mycale (479 î.e.n.), gurile râului Eurymedon (467 î.e.n.), Salamina (449 î.e.n.). Nu se consumaseră încă ultimele bătălii cu perşii când vechile rivalităţi dintre polisurile continentale - trecute pe un plan secundar, dar nu dispărute în timpul războaielor medice - au degenerat într-un lanţ nesfârşit de conflicte armate denumite îndeobşte războiul peloponesiac.

 

 

Isa 42:22 כב וְהוּא, עַם-בָּזוּז וְשָׁסוּי, הָפֵחַ בַּחוּרִים כֻּלָּם, וּבְבָתֵּי כְלָאִים הָחְבָּאוּ; הָיוּ לָבַז וְאֵין מַצִּיל, מְשִׁסָּה וְאֵין-אֹמֵר הָשַׁב.

Isa 42:22 Şi totuş poporul acesta al Chedarului este un popor prădat şi jăfuit zilnic! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri, şi înfundaţi în temniţe. Sînt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jăfuiţi, şi nimeni nu zice: «Dă înapoi!»

Isa 42:13                                                                                                                         

יג יְהוָה כַּגִּבּוֹר יֵצֵא, כְּאִישׁ מִלְחָמוֹת יָעִיר קִנְאָה; יָרִיעַ, אַף-יַצְרִיחַ--עַל-אֹיְבָיו, יִתְגַּבָּר. {ס}

Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte rîvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. -

Isa 42:14                                                                                                                        

יד הֶחֱשֵׁיתִי, מֵעוֹלָם--אַחֲרִישׁ, אֶתְאַפָּק; כַּיּוֹלֵדָה אֶפְעֶה, אֶשֹּׁם וְאֶשְׁאַף יָחַד.

"Am tăcut multă vreme -, zice Domnul, - am tăcut, şi M’am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfăi ca un neam sălbatec şi voi răsufla.

טו אַחֲרִיב הָרִים וּגְבָעוֹת, וְכָל-עֶשְׂבָּם אוֹבִישׁ; וְשַׂמְתִּי נְהָרוֹת לָאִיִּים, וַאֲגַמִּים אוֹבִישׁ.

Isa 42:15                                                                                                                         

Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface rîurile în ostroave, şi iazurile le voi usca.

Isa 42:17                                                                                                                        

יז נָסֹגוּ אָחוֹר יֵבֹשׁוּ בֹשֶׁת, הַבֹּטְחִים בַּפָּסֶל; הָאֹמְרִים לְמַסֵּכָה, אַתֶּם אֱלֹהֵינוּ. {פ}

Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: «Voi sânteţi dumnezeii noştri!» toţi cei ce ţi-au pus lanţuri grele şi obezi pe gât şi la încheieturi!

Dacii şi israeliţii au fost colegi de gettou şi au fost în aceaşi robie ca aliaţi militari şi economici