ARHEOLOGIE PALEOCREŞTINĂ STEAGUL ROMÂNIEI.
·
Apostolul Andrei era evreu,
ucenicii lui erau evrei,aramei şi greci. Excepţie prinţul geto-scit
Attalos Ortis din tripul Gepii Corbis (Sciţia Minor-Dobrogea)
Episcopul
şi pastorul dinogeţiei Pakos Dima
şi Aristofan Zagos, (Aristofan fiiind şi ucenicul
Apostolului Andrei. Şi ucenicii săi
Şelum, Iehonia şi Mathai
(mucenicul ) Care au ajuns cu Apostolul
Andrei în Dobrogea , împreună cu el sau la scurt timp din Efes şi Ahia
Unor
străini lise datorează TRICOLORUL şi
credinţei aduse de ei în TÂMPLARUL
NAZARITEAN ,în pace,iertare,frăţie şi convieţuire fără eliminare reciprocă.Până
la ei, dacii nu stăteau împreună cu geţii fără o bătaie bună
îi şi acuzau de FAVORIZEA ROMEI
(IUBITORI DE VIAŢĂ ROMANĂ) o formă ma blândă a cuvântului TRĂDARE.Geţii au fost
ceea’ce Istoria numeşte
azi dacii-romanizaţi(pacificaţi). Tracii nu suportau grecii , urau de
moarte aveau chiar un cult rasist de exterminare a
celţilor şi sarmaţilor cu care DACII
erau aliaţi şi se amestecară prin căsătorii mixte. Având un Senat COMUN
şi o ARMATĂ COMUNĂ. Care a luptat să apre Sarmisegetuza –Regia.Dacii aveau şi ei o formă de rasim naţionalist
de genul „Moldovean
puturos,beţiv hoţ „ dar în varianta subdunăreană „TRAC BEŢIV,CRIMINAL,NARCOMAN; şi PUTUROS şi
LENEŞ!”
Prin credinţa adusă de Andrei au reînviat învăţăturile
lui Zamolxes şi mai mult în Iisus au fost împăcaţi toţi fiind condiţia de a
avea parte de MÂNTUIRE şi IERTARE DE PĂCATE şi VIAŢĂ VEŞNICĂ:
Dacii şi sciţii se înţelegeau de minune,ambele
tabere se urau de moarte cu tracii şi
marcomanii. În Adunarea Capelei
(Bazilicii din Dinogeţia cele trei neamuri
şi cele trei culori au stat
împreună în faţa bazinului
botezului(Baptizier) şi pe hainele evreilor, aramaeilor veniţi ca episcopi,pastori,preoţi şi
prezbiteri împreună cu Apostolul Andrei
Originea steagului României moderne îşi are originea clară în steagurile şi culorile a douăi
naţiuni alite şi împreună locuitoare, împreună cu dacii. Steagul
Daciei era galben cel puţin aşa apare
pe Dragonil Dacic pe COLUMNA TRAIANA din Roma . Este posibil să fi
fost auriu. Simbol al slavei şi al
bogăţiilor ,dar şi al grânelor. Dar şi
simbolul morţii
Dacii în timpul bătăliei asemeni celţilor se dezbrăcau de veşminte şi se vopseau în
galben-ocru c asă transmită inamicilor un mesaj clar. Din clipa când au luat
maceta (daca) în mână au ştiut unde
pleacă şi ce păţesc…. În mod responsabil dacii se considerau deja morţi dar vii
prin Gebeleisis în spirtul lui Zamolxes. Galbenul
culoarea cadavrelor şi a trupurilor moarte ,era mesajul că acest final biologic de repaus definitiv şi
violent ,crunt şi crud îi aşteptă pe toţi cei care au atacat Dacia şi familiile lor. După victorie Dacii ăşi vospeseau trupurile cu piatră de var albastră.
Culoarea cerului , simblizând clar ai cui sânt şi cine le-a dăruit victoria, tăria în trupuri şi rezistenţa la
durerile cumplite ale rănilor din luptă.
Steagul oficial al Romei era
roşu cu un vultur imperial(o acvilă)
Steagul coloniilor Greceşti de pe Dunăre (Donaris_Danubius) şi al
Dobrogei (Siţia Minor),era Albastru
După cucerirea romană a Daciei, LEGIUNEA
GEMINA FLAVIA _unitate republicană
senatorială auxiliară (formată din
băştinaşii cuceriţi) purtau
oficial în luptă tricolorul pe
care scria GEMINI AUX_ XVIII. Precizare aproape toată legiunea era formată din persoane mesianice
de religie paleo-creştină(iudeo_creştină)
SIngurul loc unde un urlă lupul pelasgilor din Sciţia (Tracoioni sciton), este local nebunilor , acea sectă ce se închină unui CADAVRU CRUCIFICAT. Zeului_tâmplar .Întinderea accésit epidemia posedante închinarea la cadáver putrefacte în Dinogeţia cuprinde aspectul comic, dacă în Elada îl expune zilnic pe cel tragic. Aceştia au pus flamurile şi stindardul regiunilor barbare Dakoi-Pelasgon Felix_Romeon şi a coloniilor Eladei din Pont, pentru o bună primire şi acceptare fără ostilitate a epidemia dinlăuntru lor. Între crdinţa dinainte care era o nebunie. Un zeu slujit de spirite femei [(Bendis_Atena barbară) şi spiritul Dokia şi Gaia ] şi un Profet zurliu un fanatic ce îi învăţa nebuia în forma ei logică şi expusă militar ;şi înlocuirea lui cu un Templar mort, mirare un-i: nici pagubă , nici jale în Elada şi Acrópolis “ ANALE EUXINOX cap VIII_parag XII _ MARCONI din TOMIS.
Prima oară, steagul României, nu a apărut în
România. Mai multe popoare antice
inclisiv egiptenii foloseau
tricolorul ca steag a lui Ra
(Re) şi esenţă a curcubeului, a
luminii cereşti. Sau naţiunea Maya
care şi astăzi are tricolorul în faţa unui truing alb.
În Dacia antică şi
nu este o speculaţie, nu este nici
măcar părerea mea , ci ve-ţi vedea cu dovezi arheologice , steagul României Roşu–Galben -Albastru îşi are originea în paleocreştinism ,în
strictă legătură cu mesianicii aramei şi greci şi cu primii creştini băştinaşi din colonia
Dinogeţia de la Mare din Sciţia Minor de la Pontul Euxin.
Vă reamintesc că
steagul Greciei,steagul antic
al Greciei Insulare şi
Coloniale era albastru, al Daciei era Galben şi al Romei era roşu. În altarul
bazilicii sau descoperit textile
ţesute cu roşu galben şi albastru. Dar asta nu este totul trei
ţesături care aveau nume
cusute sau scrise cu cărbune şi tuş conţinând nume a unor creştini din cele
trei zone Dacia –Romană ,Dacia –Liberă
şi Zona Greciască Colonială şi care
alcătuiau se pare împreună Biserica
din Dinogeţia aceste
trei materiale au fost cusute împreună şi aşezate în
altar împreună cu oasele martirilor.
Se pare că martirii erau originari din Dacia –Romană
(Tracică) care şi înaintea de
cucerirea ei din 102-107 .e.n era puternic infulenţată de Roma , în
cultură,comerţ,meşteşuguri şi chiar lincvistic şi în obiceiuri şi
îmbrăcăminte. Daci şi daco-celţi sau sarmaţi din Dacia liberă şi
Sciţi din Moesia Phoenix şi Sciţia Minor sau Grecia Colonială Dunăreană-Euxinixă(Maritimă).
DINOGEŢIA SCURT ISTORIC AL CETĂŢII
Cetatea Grecească
Dinogeţia.
PLANUL CETĂŢII
DINOGEŢIA GRAVĂN
ARHEOLOGIE PALEOCREŞTINĂ STEAGUL ROMÂNIEI.
Dinogetia a fost o așezare geto-dacică, apoi fortăreață romană, menționată de Ptolemeu (Geogr., III, 8, 2, 10, 1) pe malul
stîng al Dunării, la vărsarea Siretului (pe teritoriul actualei localități Garvăn, la 11 km de orașul Galați). It. Ant. (225, 5) o atestă pe malul drept, între Arrubium și Noviodunum.
S-au găsit mai multe cărămizi cu ștampila legiunii I Iovia Scythica și în apropierea cetății, un cuptor de ars țiglă datat cu monede de la Dioclețian și Maximian. Cărămizi cu ștampila legiunii a V-a Macedonica, Cohorta I Cilicum, Cohorta a II-a Mattiacorum și Classis Flavia Moesica, numeroase fragmente ceramice și monede din sec. I — III d.C. confirmă existența unei fortărețe romane la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate.
În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele
presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui
aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incintă, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui Anastasius și Iustinian.
Un număr destul de mare de cărămizi, unele descoperite în pavajul
superior al bazilicii, poartă ștampila cu numele împăratului Anastasius, câteodată însoțit de numele Altina, de unde foarte probabil erau aduse. Pe o balanță de bronz se află înscris numele lui Flavios Gerontios, prefect al Constantinopolului în timpul lui Iustinian (nume care a mai fost întâlnit pe un
general de la Sucidava, Celei).
Cetatea a fost distrusă prin foc în timpul marei invazii a kutrigurilor lui Zabergan (559), după care și-a revenit cu greu, încetându-și existența în ultimul deceniu al sec. VI, sub Mauriciu Tiberiu. Incinta cetății romane, abandonată în sec. VII, a fost refolosită începând cu sfârșitul sec. X, odată cu refacerea unor ziduri în timpul revenirii autorității bizantine la Dunăre.
După victoria de la Dorostolon (971), a lui Ioan Tzimiskes asupra lui Sviatoslav, cneazul Kievului, a luat ființă o așezare feudală timpurie care a dăinuit până în a doua jumătate a sec. XII.
Azi „Bisericuța”, Garvăn, jud. Tulcea. Gh. Ștefan și colab., Dinogetia, I, București, 1967 (cu bibl. mai veche); I. Barnea, Dinogetia, București, 1969.
Episcopul şi pastorul dinogeţiei
Pakos Dima şi Aristofan
Zagos, (Aristofan fiiind şi ucenicul Apostolului Andrei.
Ambele trupuri se află Catedrala
Agios Anderos din Ahia –Grecia.Trupurile lor nu au pustrezit ci sau
mumificat natural fără intervenţia omului. A se vedea
veşmintele haina este albă.tunica
este albastră , iar mantia este un
hibrid între patrafiros şi hoşenul
ebraic al leviţilor ţesut din roşu cu galben iar
frunzele de viţă-de-vie sânt
albastre, la fel şi numele cel Nou
şi ASCUNS a lui IISUS
ARIUDA LENIDOS(LEUL DUMNEZEULUI
IUDAIC). De naţie mixtă greci-aramei
au fost ucenicii Apostolului
Andrei şi primii care au pus piciorul
pe pământ Dacic, mai precis Scito-Elenic al Pontului Euxin,Dobrogea de azi.
Îţi poţi privii în ochi , întemeietorii credinţei neamului
tău românesc,o favoare exclusivistă,
un dar Dumnezeiesc.
Au fost descoperiţi în vremea
lui Ştefan Cel Mare în
Alenta Cândului sau Yalin _Ceader denumirea turceasă sau ADANGIA (AGIA LUI ANDREI) au fost
donate de generalul turc Musaf Yazyun ,Patriarhului
Dimitrie al Constantinopolului şi aşezaţi în Agia _Aadanahia
Catedrala greacă –ortodoxă „Sf.Ap.Andrei”,din Ahia.La acea vreme teritoriu ocupat de Imperiul Otoman.
REGELE DAC ORTIS ATTALOS, FIULUI REGELUI DECEBAL , în trup neputrezit pe
cale naturală. A fost prezent la Cincizecime(Rusalii) în
Ierusalim, a fost în ceata Apostolilor, a
fost ucenicul Sf.Apostol Andrei cu care sa întros în Sciţia în calitatea
apostolică de Evanghelist
A murit în costumul DACIC de TARABOSTES( NOBIL DAC). După războiul dac 101-102 era detaşat drept general al Legiunii Gemini Flavia_dacica şi a cohortelor
auxiliare Gemina Sicitica XVIII şi a VII-a în
Iudeea, în provincia Samaria în oraşul Scitopolis. A murit martir
înecat în nămol de turbă de (nămol de tipul Agighiol)
şi şi bitum la Gravăn (Dinogeţia )în Prundul Deltei
Dunării Trupul său
Se află alături de ceilalţi doi în
Catedrala Sf. Ap.Andrei „AGIOS ANDREOS
„ din Ahia . A fost sacrificat Zeului neptun (alias Poseidon) . A murit cu 100 de pietre de gât. Un năvod pescăres
plind cu pietre legat de gât. Pielea în jurul gâtului est aproape
sfâşiată şi cusută . Un roman la
tatuat cu ştampila sclavilor creştini
„NON LICIT.x.POS. NEPTUNI” ( ILEGAL_PRORIETATEA LUI NEPTUN).Trupul sa păstrat
neputrezit pe cale naturală.
·
STEAGUL EKLESIEI DINOGETIA –OBIECT ARHEOLOGIC
CÂTEODATĂ DIVINITATEA ŞI NATURĂ NE LASĂ SEMNE , CA O MĂRTURIE
CARE TREBUIE SĂ NU SE PIARDĂ.
CLIMA ROMÂNIEI ESTE TEMPERAT UMEDĂ. ŞI DE OBICEI ŢESĂTURILE ŞI PIESELE DE MOBILIER NU REZISTĂ PUTREZESC ÎN
MAXIMUL 100 DE ANI. TOTUŞI AU EXISTAT
ŞI EXCEPŢII .IAR UNA DIN ACESTE
FERICITE EXCEPŢII ESTE DINOGEŢIA ÎN
CARE SAU GĂSIT 100 DE FRAGMENTE DE TEXTILE DACO-GETITICE SAU GRECEŞTI DE O FRUMUSEŢE EXTRAORDINARĂ ŞI FOARTE
MULTE ŢESĂTURI ÎN CULORILE
ROŞU-ALBASTRU , ROŞU –GALBEN –ALBASTRU . ÎNTRE CARE ŞI ACEST STEAG
54 CM / 1 M
Se pare că cineva voia înadins parcă prevestind ocupaţia Romană în
Dacia să spună dacilor , fie geţi
–munteni fie daco-celţi fie sciţi
dobrogeni sau geaţi-dunăreni că în
Hristos sânt una, nici unul n-a trădat pe celălalt ci sânt fraţi uniţi în lanţul dragostei.
De
reţinut că aceste piese nu sânt din secololele III,IV,V adică nu
aparţi perioadei Bizantine. Ci datează din secolul I e.n, în care sau
împletit elemente iudaice cu cele
greceşti-locale. Motive laice , scito-celtice exemplu spirala lui KELNT –DEZALOS(DERZALES) şi viţa-de-vie element
gresc ca şi spirala
valurilor adoptat şi de
creştinii ţinând cont că cea mai mare
DIASPORĂ EVREIASCĂ din’afara
Israelului antic era în Grecia Antică,
Alexandria şi Athena.
TALES ŞAL DE RUGĂCIUNE PALEOCREŞTIN –OBIECT ARHEOLOGIC
ALES (ŞAL DE RUGĂCIUNE
) OBIECT RELIGIOS ORIGINAR DN IUDAISM ŢESUT CU MOTIVE MESIANICE
PALEOCREŞTINE VIŢA DE VIE ,PÂINE ŞI
CHENARE SCITO-CELTICE CU SPIRALA ÎMPLEITĂ
CERUL ŞI PĂMÂNTUL ,VIAŢA ŞI MOARTEA. ŢESĂTURA AŞA
CUM SE VEDE ESTE DIN LĂNĂ, KAMPA (
FIBRĂ FINĂ DE PAPIRUS ŞI IN) DE
CULOARE ALBASTRU COBALT IMPERIAL ŞI
ROŞU CĂRĂMIZIU. AVÂND DUNGILE DE JOS ŞI CUNUNA CAPULUI INDENTICE CU CELE DIN RELIGIA IUDAICĂ. SECOLUL 1. e.n Dinogeţia .
O
asemenea ţesătură foarte fin lucrată nu a fost a unui om simplu, ci mai
mult ca sigur , unuia din ucenicii
Apostolului Filip,sau poate chiar al
Apostolului Filip ,ca dar ţesut de
femeile locului care au îmbinat stilul şi lucrătura locului
scito-celtică cu influenţă grecească şi cea semitic iudaică. Curios că şi veşmântul are cele trei color roşu-galben şi albastru.
Interesant si bine structurat acest blog. Pot sa-l trimit si in cercul meu de prieteni?
RăspundețiȘtergereAndrei a fost evreu......
RăspundețiȘtergere